Despre STB și mișcarea sindicală – studiu de caz


Greva de la STB și starea de alertă

Potrivit art. 29 din Legea 55/2020 – Pe durata stării de alertă se interzice declararea, declanșarea sau desfășurarea conflictelor colective de muncă în unitățile sistemului energetic național, în unitățile operative de la sectoarele nucleare, în unitățile cu foc continuu, în unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unitățile care asigură transportul în comun și salubrizarea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă.

Cel mai probabil acesta a și fost baza legală pentru care greva salariaților de la STB a fost declarată ilegală de Tribunalul București.

Situația de la Societatea de Transport București

Se pare că mai puțin de jumătate dintre salariații STB sunt vatmani și șoferi, sau personal de întreținere (mecanici, etc.), restul fiind personal TESA.

Condițiile de muncă sunt mizere, lipsesc piesele de schimb, li s-au băgat pe gât contractul păgubos cu Otokar și altele.

De aici și până la victimizarea grevei nu a fost însă decât un pas.

Demisiile liderului STB

Vasile Petrariu, liderul sindicaliștilor STB, și-a dat demisia din PSD și din Consiliul General, pentru a nu mai exista discuția privind politizarea grevei lucrătorilor de la Societatea de Transport București.

Ar trebui să luăm de bună că boii politici au trecut cumva în spatele căruței sindicale.

Decredibilizarea mișcării sindicale

Foști sau chiar actuali lideri de sindicat cu nume mai mult sau mai puțin sonore au devenit ulterior politicieni. A dus și asta la decredibilizarea mișcării sindicale, pe lângă torpilele media lansate de presa bine plătită de la partidele aflate la guvernare, de peste 30 de ani.

Presa a speculat calitatea de politicieni, membri în consiliile de administrație sau de afaceriști ale unor lideri de sindicat, care, aflați vreme de peste 30 de ani în același pat cu partidele de guvernământ, n-au reușit sau mai bine zis n-au avut niciun interes în a modifica Legea dialogului social în beneficiul celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte.

Sindicatele obediente au contribuit și ele din plin la scindarea mișcării sindicale, pe lângă acțiunile media și calitatea îndoielnică a unor lideri de sindicat.

Într-unele dintre entități, există chiar 3-4 organizații sindicale, semn clar al declinului mișcării sindicale. Nu știm dacă analogia cu frăția tărâțelor dintr-un troc ar funcționa, sau dacă e forțată comparația.

Cert e însă că unii sindicaliști de pe la noi freamătă la gândul că ANP ar putea reînființa GAZ-urile, deși veniturile obținute cu orice preț nu justifică efortul.

Restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești în perioada stării de alertă

Exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești, în perioada stării de alertă, a suferit o mică contuzie. Respectarea legii a devenit o chestiune opțională, din prisma instituțiilor, sau a diverselor personaje cu o oarecare prezență publică, sau a cetățenilor de rând.

Dacă ești sportiv de performanță, tenismen, sau înalt cleric, poți face abstracție de regulile impuse de pandemie. La fel și instituțiile statului, reacționează selectiv și destul de rapid în cazul sindicaliștilor STB, de exemplu.