Interesul de sub fesul tignafesului

Iepurele cu bască din banc, era titularul unor bătăi repetate, administrate de către lupul cel rău, mare bombardier prin pădurea tutelară. Ros de procese de conștiință, lupul îl întreba mereu pe iepuraș, ori de câte ori îl întâlnea prin pădure, dacă are bască, pantofi, ori vreo țigară. Nu de alta, dar chiar nu dorea să-l ardă pe iepuraș degeaba.

Cum de regulă nu prea era pregătit cu garderoba, iepurașul și-o fura mereu de la lup, dar avea conștiința-mpăcată. Nu și-o lua degeaba, exista pentru lup un motiv întemeiat întotdeauna, deși lui personal . . . îi cam scăpa.

Cam așa a pățit și dispecerul nostru, care nu a știut că nu e bine să deranjeze din somn, pe tura de noapte, pe protejatul șefului de tură. Mutat în postul de pază, trimis după aia în misiune de escortare, fără a avea vreun instructaj făcut ori experiență, omul nostru și-a făcut treaba.

 Însă, exact ca-n bancul cu iepurele, ba n-avea bască, ori ghete roșii, ori vreun cumnat ofițer la Poarta Albă, pentru a lucra ca dispecer, ori a face monitorizare.

Avertismente scrise. Două

După celebra tentativă de interviu de la magazia de armament, a urmat o a doua, în postul de pază. N-avem idee dacă gafa precedentă ar fi egală, cu cea de a doua, cert este că, după șase luni de lucru fără rezerve pe perimetru și după 12 ore de servici, la tura de noapte, cel mai propice loc și moment pentru susținerea interviului (parte a evaluării performanțelor profesionale pe anul 2020), nu poate fi decât altul decât postul de pază.

Cu ora chiar n-avem nimic de obiectat, la ora 6 de dimineață e destul de lumină, chiar dacă soarele răsare mai pe la 07²⁹. Cu doi alți angajați peste tine în foișor, trebuie să citești cu atenție fișa de evaluare, și să te uiți, cu atenția ta distributivă de fost dispecer, ca să vezi dacă nu mai coboară vreunul pe cearșafuri de la spitalul din curtea penitenciarului, ori dacă deja a coborât, nu se face nevăzut în bălării.

Afli că ai fost rău intenționat și două avertismente scrise, ticluite cu mult marafet de șeful de tură. Care  atârnă greu, ca două ghiulele, la evaluarea ta profesională. Și o trage-n jos, cu calificativ cu tot. Mai afli și că n-ai bască, iar fesul tău, deși aproape identic cu al șefului, nu e ce trebuie pentru evaluarea pe 2020.

Surprinzător, dar toată lumea parcă uitase de ievaluările lui Rudotel-Gargamel, dovadă că Holocaustul comunist revine ca ciuma bubonică.

Jurnal de abuz

Câteodată cade bine să fii bucătar în stat, dar să lucrezi în financiar, chiar dacă virezi deconturi în conturile altcuiva. Important e să stai sub același acoperiș, la roșu, ca fesul omului cu tignafes. E suficient să fii și supraveghetor în stat, dar să lucrezi la dispecerat, dacă împarți ceva alianțe cu persoane importante, nu spunem cine.

Nu cade însă nicicum să fii la monitorizare în stat și să lucrezi la dispecerat (cu anexă la fișa postului). Asta pe motiv de lipsă bască, ori mezalianțe fetide de pușcărie. Poate părea un lucru minor, dar dacă stai să analizezi mai atent fenomenul cumetriilor și complicităților, ajungi să-ți dai seama într-un final că jonglatul cu atribuțiile de serviciu, în beneficiul unora (pile) și deserviciul altora (cei fără pile), nu poate fi decât rezultatul unui  act managerial lamentabil.

În loc de epilog

Mai jos, despre anatomia unui moftangiu: