Pare incredibil, dar fenomenul merită să fie studiat de către cercetători, poate va aduce puțină lumină în mințile manageriale de la Poarta Albă.

Este cunoscut că sectorul financiar e în colaps, este lipsă de personal, s-au mai și pensionat de curând ceva angajați. Ce face directorul în situația asta? Nimic. Pardon, e gratulat cu 50% la salariu, dar noi nu credem în bârfe. Bârfe potrivit cărora relația dumnealui cu conducerea ANP ar fi una de genul naș-fin.

Cu toate că pe perioada pandemiei, domnul director putea face angajări, potrivit legislației, n-a făcut-o, sectorul financiar devenind un carnagiu pentru unii angajați, aceștia fiind supuși la presiuni pentru a prelua alte atribuții în condiții cel puțin suspecte, ori a efectua operațiuni pe baza unor acte cu miros de fals.

Situația creată a fost supusă unei medieri, sperându-se o rezolvare pe cale amiabilă. S-au mirat și ANP-ul, explicația găsită pentru „rotirea cadrelor” din sectorul financiar de la Poarta Albă fiind una de genul „o să fii mutat pentru că iți faci treaba”.

Să înțelegem că dacă într-un sector de activitate, treaba a funcționat, trebuie să căutăm cu obstinație să-l punem pe butuci? Se justifică hărțuirea psihologică la locul de muncă, pentru satisfacerea unor interese meschine?

P: S:

I se pare cuiva faptul că investirea de resurse materiale și umane într-un sector (zootehnic), reprezintă o bătaie de joc în cheltuirea banului public?