Nu zic, e bine și cu educația, dar am limitele mele în a înțelege spectacolele umoristice pentru clienții noștri. Și, cu tot respectul pentru organizatorii care sigur s-au străduit, asta nu e nici educație și nici consiliere. E distracție la pușcărie. Pentru criminali, tâlhari, violatori și hoți.

Sigur, un zâmbet nu strică, dar de ce-am utiliza resurse pentru asta și nu le-am redirecționa către alte activități educative ori de asistență psihosocială. Oare ce învață domnul infractor din iUmor?! Să fie acolo conduita pro-socială care lipsea?!

Citește mai mult pe FSANP.ro

Altfel, sigur, eliminăm stigmatul de pușcăriaș, dar hai să nu-l transformăm în brevet de victimă a societății. Adevăratele victime primesc zero atenție. La fel. Bine și cu terapia prin dialogul real și constructiv și cu oportunitatea de motivare a personalului prin muncă, dar să nu uităm că nu comunicatele de presă despre acțiuni pur ludice rezolvă ecuația reintegrării, mai ales când resursele sunt limitate.