Un val de aer cald s-a abătut și peste plaiurile dobrogene. Art. 1, alin. (2), lit. a) din OU nr. 99 din 29 iunie 2000, privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă, definește ca temperatură extremă temperatura exterioară ale aerului, care depășește +37⁰C sau, corelată cu condiții de umiditate mare, poate fi echivalată cu acest nivel.

Pentru menținerea stării de sănătate a angajaților, este necesară, potrivit OU nr. 99 din 29 iunie 2000, asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoana/schimb.

Mai jos, avem de pe ANM niște valori ale temperaturii resimțite:

Angajatorului îi trebuie însă pentru punerea în aplicare a măsurilor legal prevăzute pentru angajați, pentru perioada caniculei, un „plan de măsuri” ori o convocare a CSSM. Nu știm de ce, pentru că actul normativ este destul de clar, la fel și normele de aplicare. Îi mai trebuie angajatorului și un plan de achiziții, cu sprijinul ANP.

În concluzie, nu s-a distribuit nici un fel de cantitate de apă minerală, în perioada 11-12.08.2019.

Singura sticlă cu apă a fost distribuită ieri, în capul unui angajat, de către un deținut, probabil încins la rândul lui de temperatura ridicată. Bănuim că acest incident (ultraj) nu se înscrie în rândul „planului de măsuri” ce stă la dospit prin birourile factorilor de decizie de la Poarta Albă.

Probabil nici în calculele ministrului de justiție, care a găsit cu cale că n-ar fi necesară includerea angajaților de la penitenciare în categoria persoanelor cărora ultrajul ar trebui să fie un pic mai drastic sancționat, ca nivel al pedepsei.

La ce să ne mai așteptăm? Acum, ca au mărit norma de hrană pentru deținuți, aceștia vor arunca-n cap supraveghetorilor cu cârnați?

P. S.: Pe surse se aude că s-a distribuit apă minerală la centru, Poarta Albă. Temperatura resimțită, un termen adoptat de ANM după metode de specialitate, pot fi accesate aici.

Introducere

Legea nr. 145 din 22 iulie 2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare a fost promulgată prin decret prezidențial și publicată  în MONITORUL OFICIAL nr. 631 din 30 iulie 2019.

Cuprins

Așteptată cu interes de către angajații din penitenciare, s-a dorit a fi o evoluție în ceea ce privește rezolvarea crizei de identitate a și a câtorva reglementări pe care Curtea Constituțională a României le declarase neconstituționale – evaluare profesională, răspundere disciplinară, sau care erau predispuse a fi declarate neconstituționale.

Nu e tocmai așa. Răspunderea patrimonială e reglementată de art. 147-152 și are, printre altele și situația în care un angajat nu răspunde patrimonial:

Polițiștii de penitenciare nu răspund patrimonial:

1. a) pentru pierderile  inerente,  generate  de  riscul  normal  al  serviciului,  produse  în executarea  atribuțiilor  de  serviciu,  instruirii  sau  pregătirii  de  specialitate,  care  se încadrează   în   limitele   prevăzute   de   dispozițiile   legale   în   vigoare;
2. b) pentru pagubele produse din cauze de forță majoră, caz fortuit ori în stare de necesitate;
3. c) pentru pagubele produse ca urmare a executării dispozițiilor superiorilor ierarhici;
4. d) pentru pagubele produse în situații de legitimă apărare.

Se exceptează de la prevederile alin. (3) lit. c) polițiștii de penitenciare care au executat dispoziții vădit ilegale și care, având posibilitatea de a înlătura parțial sau total urmările păgubitoare ale dispoziției primite, nu au informat în scris și nu au luat, din neglijență sau rea-credință, măsuri pentru evitarea pagubei, cazuri în care răspund împreună cu cel care a dat dispoziția.

În situația în care un angajat va răspunde patrimonial, aceasta se va stabili de către o comisie de cercetare administrativă, alcătuită din cel puțin trei persoane. Dacă e vorba de conducătorul instituției păgubite, care are legătură cu paguba produsă, numirea comisiei se face de conducătorul ierarhic superior al acestuia. Avem o clarificare, să sperăm că ANP nu va mai redirecționa către unități cercetările administrative care-i privesc pe directorașii cei tâmpiți, care fac trăznăi, după care se pensionează.

Răspunderea disciplinară. La o lectură mai atentă, e reglementată mai prost ca anterior. Asta mulțumită unora care fac pe sindicaliștii – sindicaliștii galbeni.

„Cel mai târziu la primul termen de prezentare în fața comisiei de disciplină, polițistul de penitenciare a cărui faptă constituie obiectul sesizării poate propune mijloacele de probă pe care le consideră necesare, iar persoana care a formulat sesizarea poate propune completarea mijloacelor de probă indicate în sesizare. Probele  se  propun motivat  pentru  fiecare  din  perspectiva  concludentei,  pertinenței  și  utilității  probei, comisia având obligația de a se pronunța motivat în sensul admiterii sau respingerii acestora. Persoanele citate pot propune mijloace de probă și printr-o cerere scrisă adresată comisiei de disciplină.

(5) Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condițiile alin. (4) nu vor mai putea fi invocate în fața comisiei de disciplină” – foarte interesant. Curat constituțional, cumetre, ce să zic.

Dacă cel mai târziu pentru prezentarea probelor de către angajatul care a fost sesizat, este primul termen de prezentare în fața comisiei, cel „mai devreme ” cam când ar fi?

Alta, mai frumoasă:

„3) În cazul în care sesizarea privește un membru al comisiei de disciplină, aspectele semnalate sunt supuse unei verificări prealabile, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării sesizării. Comisia de disciplină poate desemna unul ori doi membri să efectueze verificările prealabile și să prezinte comisiei un  raport  care să  cuprindă  rezultatele  acestor  verificări.

Cu  ocazia  verificărilor prealabile, comisia ori, după caz, membrii desemnați pot să solicite conducerii unității în  cadrul  căreia  membrul  comisiei  de  disciplină  își  desfășura  activitatea  la  data săvârșirii faptei informații considerate necesare pentru soluționarea sesizării și, după caz, să procedeze la audierea unor persoane ale căror declarații pot clarifica dacă faptele  reclamate  pot  întruni  elementele  vreuneia  dintre  abaterile  disciplinare prevăzute de lege, precum și a polițistului de penitenciare vizat prin sesizare.”

Comisia de disciplină se verifică pe ea, deci, cu imparțialitate și profesionalism.

Constituționalitate, ori nu.

O seamă de articole, care reglementează aspecte privind relațiile de muncă, put de la o poștă a neconstituționalitate. La fel de urât ca și profesionalismul comisiilor prin care a trecut această lege, cu pretenție de Statut.

Art. 11 lit. h)

„Procedura  de  desfășurare  a  verificărilor  specifice  și  criteriile  de apreciere a comportamentului se aprobă prin ordin al ministrului justiției.”

Art. 11 alin. (3)

„Procedura efectuării transferului, documentele necesare, modul de desfășurare a evaluării și de încadrare a personalului se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.”

Art. 16 alin. (7)

„Candidaților admiși la concurs și încadrați ca polițiști de penitenciare li se acordă grade profesionale, potrivit metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției.”

Art. 99 alin. (1) și (2)

„Evoluția în carieră a polițiștilor de penitenciare este reglementată prin prezenta lege și este detaliată în Ghidul carierei, aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Modul de organizare și desfășurare a concursurilor se stabilește prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiției. ”

Art. 101 alin. (1)

„Metodologia de organizare și desfășurare a pregătirii profesionale a polițiștilor de penitenciare și criteriile de evaluare a rezultatelor acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.”

Art. 104 lit. o)

„Asistența juridică asigurată în mod gratuit de unitate, la cerere, prin avocat, în cazul cercetării  penale,  urmăririi  penale  sau  judecării  sale  pentru  fapte  săvârșite  în exercitarea  atribuțiilor  de  serviciu,  în  cazurile  și  condițiile  stabilite  prin  ordin  al ministrului justiției. În situația în care se constată vinovăția polițistului de penitenciare, acesta este obligat să restituie toate cheltuielile efectuate de unitate.”

Art. 117 alin. (2)

„Prin ordin al ministrului justiției se stabilesc standardele privind condițiile de muncă asigurate polițiștilor de penitenciare.”

În loc de concluzie

Așteptăm opiniile dumneavoastră.

 

 

Potrivit unei surse, unui angajat al  Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului de pe lângă Tribunalul București, i s-au stabilit plata de daune morale în sumă de 14.400 € pentru repararea prejudiciului moral pe care i l-a cauzat angajatorul constant, pentru ultimii 3 ani anterior depunerii acțiunii, precum și la plata de daune morale în sumă de 400 € pentru repararea prejudiciului moral cert, pe care angajatorul îi va cauza reclamantului în viitor, în perioada de la data depuneri acțiunii și până la asigurarea efectivă a condițiilor de muncă conforme cu normativele prevăzute de reglementările în vigoare, sume ce urmează a fi achitate în echivalent lei, la cursul leu/€ al BNR, de la data plății.

În urma procesului civil înaintat de către angajatul nemulțumit de nerespectarea condițiilor de muncă de către angajator, instanța a sancționat, așadar,  încălcarea de către angajator a dispozițiilor legale privitoare la condițiile de muncă ce trebuie asigurate personalului angajat.

Nu este prima dată când un angajator este sancționat în justiție, un caz concret fiind și acela prin care Penitenciarul Poarta Albă a fost sancționat în instanță cu plata către angajați a indemnizației de concediu. Nici până la această dată angajatorul nu a achitat cheltuielile de judecată și nici nu s-a sinchisit să înceapă măcar calculul sumelor restante pe care le datorează personalului.