Apărut de nicăieri și aterizat pe platanul care se-nvârte amețitor cu 5400 rpm, gândacul se află, așadar, în căutarea adevărului. Cu logica lui  zglobie, născută printre crengi și frunze, îl găsește nevinovat pe agentul care și-a permis să le ceară unor agenți de poliție să-i prezinte legitimația de serviciu (aducând astfel un grav, dar prezumptibil prejudiciu imaginii instituției), și care a avut îndrăzneala să refuze în două rânduri, o dispoziție ilegală, motivând în scris aceasta și așteptând dispoziția scrisă a superiorului său.

În primul caz, cei doi polițiști au luat-o personal, fiind deranjați de faptul că o persoană, plătitoare de impozit la stat, își manifestase doleanța de a le vedea legitimațiile de serviciu, mai ales că uitaseră să se prezinte. Ajunși la baza de date, fac și-o fițuică către Poarta Albă, văzând acolo unde lucra contribuabilul cu tupeu. După care însăilează o poveste prin care angajatul de la penitenciar ar fi lezat imaginea instituției care-l și plătea ca să apere societatea de, printre alții, foști angajați ai MAI cu probleme penale și condamnări, câți or fi ei acolo.

Păi cum așa? Probabil că se terminaseră scandalurile, traficul de orice fel, crimele cu violență și nu mai aveau ce face. Ori poate aveau probleme acasă, cine știe? Cum poate fi șifonată imaginea instituției? Uitându-ne un pic peste gard, cu anumiți șefi care dorm rupți de beți la interlopi acasă, sau care-și trimit angajații să rupă ușile altora cu berbecul.

În alelalte două cazuri, necunoașterea și nerespectarea normelor, chiar de către superiorii angajatului în cauză, au generat false probleme, aduse și ele spre studiu pentru ochișorii compuși ai gândacului nostru. Ideea de bază este următoarea: dacă o dispoziție e ilegală și e îndeplinită, e responsabilitatea celui care o aduce la îndeplinire. Dacă refuză, în scris și motivat, și primește dispoziție scrisă, e responsabilitatea celui care a dat dispoziția scrisă, afară de faptul în care, dispoziția ar fi vădit ilegală.