Inițial s-a dezis de credința creștină (Pavel) ori a fost prigonitor al creștinilor (Petru). Ulterior, amândoi au fost întemnițați  pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, Sfinții Apostoli Petru și Pavel  au devenit patronii spirituali ai sistemului penitenciar din România.

Sf. Pavel, sau Sânpetru cum mai este denumit în tradiția populară, este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredințează porțile și cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cerești, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, și fierbe grindina pentru a o mărunți.

Azi, 29 iunie, sărbătorim împreună Ziua personalului din sistemul administrației penitenciare. Numai că unora din angajați, adică aceia care fac de serviciu în posturile de pază, le-a căzut cu sec, cam de vreo două săptămâni. Dozatoarele de apă din posturi nu au mai fost blagoslovite cu rezerve de apă, probabil din motive de „nu e oameni”, ori „nu sunt bani”.

Tot uitându-ne la jumătatea goală a paharului, nu ne rămâne decât să jubilăm la jumătatea goală a capacității manageriale.  Sindicatul a semnalat această neregulă, invocând prevederile art.9, alin. (1) – (2) din Acordul colectiv privind raporturile de serviciu la nivelul grupului de unități – sistemul administrației penitenciare, precum și cele ale OU nr. 99 din 29 iunie 2000, privind măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă.

S-a solicitat luarea de măsuri urgente în vederea asigurării unor condiții minimale de muncă, situația actuală fiind inacceptabilă și lipsită de umanism.

Și-a luat un bilet doar dus, și dus a fost. De fapt, dacă stăm să ne gândim, a fost plecat tot timpul, prezența fizică la Puerta Blanca fiind doar o chestiune de semantică. A rămas doar răul făcut și un proces la Curtea de Apel Constanța.

Că de, n-ar fi singurul frustrat, zmeu la pușcărie, scrumieră sau preș în viața normală. Nu vrem să fim înțeleși greșit, nu suntem de acord cu ultrajele care se țin lanț în ultima vreme. Nici nu ne-ar bucura în vreun fel cele întâmplate. Dar când ți-o cauți cu lumânarea, rezultatele sunt previzibile.

Așteptăm cu interes deci, și ceva speranță, că va avea un comportament decent în noul peisaj. Are și șansa de a mai învăța câte ceva, nu din auzite sau din cutume, ci de la profesioniști adevărați. Mare grijă însă, marțea sunt trei ceasuri rele.

Demolarea justiției și a statului de drept de către un personaj chilug, cretin, și cu studii pe la Bălți, nu a avut ca efect decât recrudescența tupeului în rândul infractorilor.

Asistăm la o serie de fenomene de violență extremă asupra oamenilor legii, fie ei polițiști sau lucrători de penitenciare. Recent, în Timiș, un borfaș a împușcat doi polițiști în misiune, dintre care unul mortal.

Carmen Dan spune că nu se simte responsabilă pentru acest eveniment și că și-ar da demisia doar dacă asta l-ar readuce la viață pe agentul ucis. Tupeu de vampă. A avut grijă să doteze jandarmeria, pe care s-o transforme în brațul armat al ciumei roșii.

În sistemul penitenciar, ultrajele se țin lanț. Tot recent, un agent de la Penitenciarul Deva, șef de schimb,  a fost atacat și înjunghiat de trei ori în zona intercostala pe partea stângă  cu o foarfecă de către un deținut, agentul fiind transportat de urgență la spital.

Șeful de schimb își sprijinea colegii în mutarea unui deținut la o altă cameră. Acum, la epuizarea incidentului, e de prisos să mai menționăm ce ar fi trebuit făcut mai bine, atunci când întervine elementul surpriză.

La Poarta Albă însă, atunci când se refuză dispoziții ilegale, agenții sunt trimiși în fața comisiei de disciplină, proaspăt resuscitată pupincuristic de actualul director. Acolo, două matracuce care n-au treabă nici cu legea, nici cu serviciul în operativ (pază și supraveghere), dau lecții de tehnică legislativă și de avocatură.

Să fie înțeles pentru toată lumea: „ajutatul” colegilor de pe interior cu orice altceva nu are treabă cu interiorul, e pe lângă lege și pe riscul cui acceptă.