Roza vânturilor este reprezentarea grafică a frecvenței vântului pe cele opt direcții cardinale și intercardinale, într-un anumit punct sau într-o anumită zonă de pe un teritoriu – Wikipedia. Are legătură cu punctele cardinale și cu realitatea din teren, afară de faptul în care suflă tare alizeul prin creierii unui tânăr împuternicit la pază, la Puerta Blanca.

Deși femeile ar fi, potrivit unor studii, campioane la vânturi, tânărul nostru vrea cu tot dinadinsul să ne demonstreze că nu e chiar așa, chiar din documentele (3___4/14.02.2019) care stabilesc atribuțiile agenților care fac misiuni de pază, prin posturile denumite foișoare.

Îndatoriri generale

Aflăm așadar că genții, iau în primire oarece dotări și au obligația de a descoperii oarece. Că nu părăsesc postul până nu este schimbat de șeful de tură și nici nu vorbesc cu nimeni decât în prezența acestuia. Că uzul de armă s-ar face numai în situații extreme, după ce s-au folosit celelalte mijloace (ce-i drept, lipsește metoda bolovanul – aruncatul cu bolovani în câinii care latră la deținuții care vor să evadeze), mijloace gen folosirea forței sau lovitură cu patul armei.

Îndatoriri specifice

Acum e-acum. P3 cică e la intersecția S-V a LD, care de fapt e SD, mama lui de concept. Deși n-are voie să vorbească cu nimeni în afară de șeful de tură, se subordonează și șefului de schimb, comunicând cu acesta prin semne, probabil.

P5 ține legătura de vedere cu P5 și P8, adică cu el însuși și peste alde P6-P7 și se subordonează șefului de tură (e în stare de dușmănie cu șeful de tură, prin atribuții). P11, acela de la stradă, ține legătura cu P8 și P11, păzind pușcăria pe latura de … N, la S păzind Maica Tereza. P10 asigură paza pe S și V, cu E n-are nicio treabă.

P5 face paza…. unei secții … care de fapt s-ar putea să fie sectorul zoo. Pe lângă fractura de  logică și cea la adresa limbii materne, avem neplăcuta misiune de a invita la reflecție ANP când va analiza oportunitatea unei noi împuterniciri a șefului (tânăr, și care „cunoaște legea”) de la pușcăria prin care DJ228 desparte LD de SD.

Acțiunea din When Pigs Have Wings se petrece în fâșia Gaza, un loc destul de disputat și frământat de orgolii și răzbunări armate. Treaba e că big-ul, animal spurcat și neplăcut profetului, dă bătăi de cap unui pescar ghinionist, cu casa transformată în avanpost militar, pescar ajuns volens-noles traficant de spermă. Iar big-ul  – purtător de vestă cu explozibil artizanal.

Din Gaza, la o aruncătură de băț,  mai precis la Puerta Blanca, când un ofițer ajunge șef de tură, le comite pe măsura puținei sale capacități manageriale. Luăm de acolo și ducem dincolo, un bambilici al resurselor umane, pe principiul că n-avem alții de unde. O echilibristică păguboasă, dar tacit acceptată. Materializarea lașității sindicatelor vândute, incapabile să iasă în stradă și să-și ceară drepturile.

Cînd porcii au veste cu explozibili, prind aripi. Când unii șefi de tură ignoră legislația, devin batroni. Granița e subțire uneori. Agentul refuză o dispoziție nelegală. Motivează asta în scris, dar pe BATRON nu-l interesează, nici dispoziție scrisă nu-i dă. Îi spune să plece acasă, pur și simplu, ba chiar îl consideră civil, mai zice și ceva despre parchet.

Să facem deci, un arc peste timp și să intrăm pe nevăzute într- o ședință de partid, unde șeful secției îl critică pe Vasile, un strungar destrăbălat și, printre altele, condamnat la locul de muncă.

Vasile, unsuros, cu basca-n mână, își pune țărână-n cap și zice, cu voce tremurândă:

• promite să nu mai dea rasol, deci, nici un rebut de-acum încolo; ba, va depăși norma pe viitor; o face pentru că e familist, are patru copii acasă;
• nu se va mai lega de domnișoara de la CTC (cu care șefu` avea o relație extraconjugală);
• se jură, prin formula „să mor în pușcărie” că radio-ul lui de-acasă nu prinde Europa liberă neam; e om al muncii, n-are timp de de-astea.

Revenind din teleportare, ajungem în epoca milițienismelor de tip Guadalcanal. Un milițică prin de zel își lăsară o dâră de bale pe o fițuică botezată „sesizare”. Îi reproșează subalternului că nu i-a făcut raport de incident unui deținut, deși la incidentul în desfășurare asistase chiar el, și avea calitatea de a face acea hârtie.

Consideră că deținutul i-ar fi violat imaginea. Deținutul o ține pe-a lui, că i-ar fi fost violată imaginea televizorului, prin oprirea bruscă a emisiei.

„Deținutul C. N. D. își arăta nemulțumirea față de faptul că a fost întrerupt programul T.V. din dispoziția mea și că nu respect Hotărârea Guvernului și anume, ziua de 31.12.2018 este sărbătoare legală iar programul T.V. pentru această dată trebuia să fie non-stop și nu până la ora 24⁰⁰,  așa cum Directorul Penitenciarului Constanța Poarta Albă aprobase pentru perioada sărbătorilor de iarnă.

Am încercat sa explic deținutului faptul că programul T.V. aprobat de Director se respectă întocmai. Deținutul mi-a adus la cunoștință că este condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, fapta pe care și eu o săvârșesc în acest moment și că și eu voi face pușcărie. Apreciez că aceste afirmații au avut ca scop (scârț!) prejudicierea imaginii mele”.

Mai spune c-ar fi fost iertător cu subalternul și că nu i-a sancționat alte derapaje din trecut (faptul că a refuzat să ia în supraveghere peste 400 de deținuți, că nu vrea să lucreze peste 180 de ore suplimentare, sau că își reclamă șefii la parchet). Uită să menționeze cine-i căra bagajele lui Borcea de la vizită și nici ce măsuri a luat când i-au fost găsite obiecte interzise (parfumuri).