Mai întîi fură OU92, ouată de un ministru* grabnic acultător de recomandări venite din partea Comisiei de la Veneția. Pe urmă apărură și documentul oficial al Comisiei cu pricina.

De unde rezultă că atât graba, cât și caznele facerii OU92 au avut, de fapt, ca unic scop, aservirea justiției în beneficiul unei grupări de infractori din conducerea țării, care se ascund în spatele unei așa-zise legitimități date de vot.

Ei, bine, votul vă duce la guvernare, javrelor, dar nu justifică faptul că, odată ajunși acolo, puteți face orice. Mai jos, ceva date pentru care Gargamel n-are ochi să le vază:

Modificările propuse în Codul penal, la articolul 297 „par să creeze, fără o justificare convingătoare, premisele dezincriminării de facto a acestei infracțiuni, ceea ce va îngreuna și va face chiar imposibilă anchetarea și condamnarea pentru astfel de infracțiuni.

Aceasta este în contradicție atât cu obligațiile internaționale ale României privind anticorupție și cu eforturile țării în această direcție, cât și cu principiile statului de drept”.

Legea trebuie să ofere protecție victimelor și să descurajeze potențialii infractori

„Legea trebuie să ofere protecție eficientă victimelor infracțiunilor și, totodată, să-i descurajeze pe potențialii infractori.

Legiuitorii au obligația de a se asigura că orice comportament infracțional este pedepsit în așa fel încât să nu se ajungă la o imunitate de facto.”

Este criticată eliminarea interdicției de a ocupa posturi publice în timpul pedepsei cu suspendare

„Exercitarea puterii politice de către persoane care au încălcat serios legea pune în pericol implementarea acestui principiu (principiul legalității), care este la rândul său o condiție prealabilă a democrației, și poate, prin urmare, să pună în pericol natura democratică a statului: o persoană care nu dorește să recunoască standardele de conduită într-o societate democratică ar putea să nu fie dispusă să se supună standardelor constituționale sau internaționale privind democrația și statului de drept”.

Câteva dintre recomandările Comisiei de la Veneția, din avizul adoptat vineri

Codul de procedură penală

• să reevalueze modificarea per total a acestei legi, pentru a se asigura că reforma nu va avea un impact negativ;
• să modifice substanțial regulile privind comunicarea legate de anchete în curs (art. 4); începerea urmăririi penale (art. 305); limitarea probelor și imposibilitatea folosirii unor anumite tipuri de probe (articolele 139, 143, 153 și 168); dreptul de a fi informat și de a participa la toate acțiunile procurorilor (art. 83 și 92);
• să reconsidere dispozițiile finale și tranzitorii.

Codul Penal

• Să modifice prevederile privind infracțiunile de corupție, în special mita (art. 290) – opinia subliniază că amendamentul ar descuraja pe cei care au dat mită să coopereze cu procurorii, traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă (art. 291 şi 292), delapidarea (295)şi abuzul în serviciu (art. 297);
• Să modifice unele prevederi cu un impact mai general, precum prescripția faptelor (art. 154-155) – potrivit opiniei, există riscul ridicat ca unele cauze complexe să fie prescrise înainte ca procesul să se încheie, mărturia mincinoasă (art. 273) şi compromiterea intereselor justiției (art. 277);
• Să amendeze propunerile vizând confiscarea extinsă (art. 112^1) şi definiția funcționarului public (art. 175), pedepsele accesorii (art 65) pentru a le aduce în linie cu obligațiile internaționale ale ţării.

Ne întrebăm, cu stupoare, cam unde se situează, pe scara dmenței senile, cimiliturile de autodistrugere mentală ale ministrului justiției, postate pe Facebook, sau care este adevăratul substrat sau valoarea juridică a echipei Ciordache.

*) Ordonanță care ar fi putut fi denumită cu ușurință Balada uni creier mic, tăvălit prin Bălți și perpelit nițel la cuptor.