Despre un altfel de jurnal


afis

Așadar, trecură și plebiscitul. Sau urma să treacă, dar s-a poticnit pe treptele bisericilor, imediat după slujba de duminică. Au rămas în urmă bani cheltuiți, societate divizată pe o temă absurdă, falsă.

Un delegat de prin secțiile de votare, a ținut un jurnal pe perioada referendumului.  Mai jos, ceva din consemnările sale:

Începe să fie un pic de îngrijorare pentru susținătorii familiei tradiționale: e ora 13:30 și încă nu a venit valul de enoriași ieșiți de la predică.

Am folosit teancul de liste suplimentare ca să strivesc o muscă enervantă. N-a avut nicio șansă. Cam ca și referendumul ăsta până acum.

Iuliu Maniu e aici? Nu, doamnă, a rămas la Sighet. Dar cei care locuiesc pe strada Iuliu Maniu votează la secția cealaltă.

Votantul cu nr. 66 a fost un preot în echipament de lucru. Așa s-a nimerit. La plecare ne-a spus că el merge cu Dumnezeu înainte. Că Dumnezeu e sus, le vede pe toate și-i arată Calea. Numa’ tocul ușii nu i l-o arătat că altfel nu-mi explic cum s-o izbit de el la plecare.

Închidem șandramaua la ora 21:00 cu 55 de cetățeni care vor dormi somnic pufos pentru că au salvat familia tradiționala de oamenii răi. Restul, până la 980, probabil ne vor călca pragul mâine, după slujbă. Aia de la biserică. Noapte bună!

Doar unul singur dintre cei care au votat până acum era tânăr. Media de vârstă e pe la 50-55 de ani. Înțeleg acum de ce se spune că lumea este <<chemată la urne>>.”

Cei mai indisciplinați sunt bătrânii: nu vor nicicum să intre în cabina de vot și insistă sa voteze cum au ei chef, pe masă, pe urnă, etc. Le înțeleg reticența de a intra între patru scânduri și de a se acoperi cu un cearșaf.

Ni se usucă tușierele de plictiseală.

Una dintre colegele din comisie ne povestește despre filmul ei preferat <<Gifted hands>> cu un doctor. S-a ridicat întrebarea dacă este ginecolog.

Dacă asta a fost atmosfera în libertate, oare cam care să fi fost atmosfera în secțiile de votare din pușcăriile patriei? Câți or fi susținut „familia tradițională”? Ciudat, o parte din angajați susțin că fac parte dintr-o „mare familie” în care „rufele” se spală tot acolo. Cu 50%, sau salarii de merit.

Morala: Uneori nu e suficient să confiști o plăcuță de înmatriculare

 

3 gânduri despre „Despre un altfel de jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.