Așa și este. Este un sentiment nobil, uman, care leagă doi îndrăgostiți, exact ca în sceneta celebră „Tanța și Costel”. Mai departe vom expune tot o poveste de dragoste, dintre un mahăr din anepeu, să-i zicem MD, și o subalternă, intitulată GB.

Nu se cunoaște din datele expuse în scrisoarea primită la redacție (cu titlul de Manifest, și frumos timbrată cu o păsărică), dacă e dragoste adevărată sau un simplu amor ghebos de pârnaie, ca multe alte amantlâcuri care se mai înfiripă prin instituțiile statului, avându-i ca protagoniști pe funcționari publici, slujbași la stat.

Cert este că autorul scrisorii este intrigat și contrariat de calitățile manageriale ale mahărului anepist:

…și nu numai, pentru că vorba aia: unde dragoste nu e, nimic nu e:

Încă nu cunoaștem dacă în cerul gurii e chiar negru, însă negreala de pe suflet e certă și constatată în mod personal, de către o serie de angajați. Angajați care nu regretă ambulanța neagră care l-au răpit pe prostul sistemului, Frone și despre care se aude că se indreaptă către Bucale, pe „autostrada Soarelui”.