„Decesul tânărului care nu a beneficiat de transplant de plămâni este consecința unui abuz sau a unei neglijente a celor care au împiedicat transferul lui străinătate. Din cauza PSD, nu va răspunde nimeni pentru tragedia acestui om.

Liviu Dragnea le cere iertare infractorilor, lui Calin Farcaș nu ii va cere nimeni scuze si nu ii va face nimeni dreptate” – ziare.com

 

„România devine țara hoției fără niciun risc. Asta legalizează de fapt modificările aduse de PSD-ALDE Codurilor Penale. PSD este incapabil să apere aceste modificări altfel decât printr-un punctaj de minciuni grosiere. Cea dintâi este că aceste modificări nu ar face decât să adapteze Codurile la deciziile CCR. Fals! Nu se potrivește nici numeric, nici pe fond.

Pe fond, cele mai multe și mai grave dintre modificări nu au nicio legătură cu deciziile CCR. De exemplu:

– CCR nu a impus ca denunțarea luării de mită și a traficului de influență să nu mai reprezinte cauza de nepedepsire dacă de la fapta a trecut mai mult de un an.

– CCR nu a impus ca traficul de influenta sa fie pedepsit doar daca intervenția pe lângă funcționar are loc in mod efectiv, nu doar daca ea e promisa după cum e acum

– CCR nu a impus scoaterea abuzului in serviciu din competenta DNA

– În privința abuzului in serviciu, CCR nu a impus decât două modificări: introducerea unui prag valoric al prejudiciului și încălcarea care provoacă prejudiciul să fie a unei legi sau ordonanțe. Tot restul, infinit mai toxic decât aceste aspecte, nu a fost cerut de CCR. Curtea nu a condiționat existenta infracțiunii de existenta unui folos doar pentru sine și pentru rude de maxim gradul al II-lea. CCR nu a impus reducerea pedepsei. CCR nu a cerut ca atribuțiile de serviciu încălcate să fie expres prevăzute de lege, nu de contractul de muncă, de exemplu.

– CCR nu a impus rescrierea definiției grupului infracțional organizat astfel încât el să nu mai poată exista în practică.

– CCR nu a impus ca pentru spălare de bani să nu mai existe confiscare extinsă.

– CCR nu a impus ca urmărirea penală in rem să nu poată dura mai mult de un an.

– CCR nu a impus ca achitarea în primă instanță să fie definitivă în absența unor probe noi.

– CCR nici măcar nu a fost sesizată în privința infracțiunii de mărturie mincinoasă, acum, practic, dezincriminată.

– CCR nu a impus ca victima și agresorul să stea față in față în timpul urmăririi penale.

Și multe, multe altele decise de PSD-ALDE.

Un alt argument mincinos este numărul mare de achitări din ultima vreme. Cele mai multe, imensa majoritate, adică toate achitările pentru acuzația de abuz in serviciu, reprezintă consecința directa a deciziilor CCR.

Însăși existenta lor dovedește ca aceste decizii se aplicau deja, deci încălcările de hotărâri de guvern, regulamente, contracte, ordine de ministru, adică încălcările de legislație secundară și mai jos deveniseră legale. Cu ele în mână deja se putea fura liniștit, deci nu era nicio urgență modificarea Codului Penal.

De exemplu, Gabriel Oprea și Tiberiu Nițu au scppat de urmarire penală în dosarul coloanelor oficiale pentru că incalcat a fost Codul Rutier care e hotărâre de guvern, deci incălcarea nu mai putea fi abuz.”