„.…În februarie, nu m-ar fi băgat nimeni în seamă ….prin iunie…nu m-ar fi auzit nimeni….”, cam asta a fost rațiunea de a fi a unui pândar calificat în a-și canaliza toate eforturile (în afară de plimbările în străinătate, absolut degeaba și pe banii statului) în revocarea unui procuror care stă-n calea unor penali și de care se împiedică în dorința de a-și pune bucile pe justiție.

    Mai jos, iată de zice CSM despre toată malversațiunea gargameliană, care explică de ce nu are timp Gargamel pentru penitenciare :

Interesant punctul 19, la pagina 51.

   Mai are cineva vreo neclaritate? „Zii tu neică, știi?”: