Cel mai probabil din lipsă de ocupație și/sau tupeu bolnav, ultima HARPHĂ în materie de imixtiune a angajatorului în viața privată a angajatului, este ilustrată în imaginile de mai sus.

    Cică rostul SMS-urilor ar fi acela ca angajatul să conștientizeze riscurile profesionale la care se expune. Așa că stimați angajați, păzea! Dacă ați fost SUB/IN/SEMI/CONȘTIENȚI până acum, a venit vremea să vă treziți. În timpul vostru liber și pe abonamentele plătite de voi pentru serviciile de telefonie mobilă.

    Cu toate că accesul angajaților cu telefoane mobile în locurile de deținere este interzis pentru 98% dintre angajați, aceștia fiind prezumați a fi potențiali infractori, angajatorul se folosește însă de telefoanele lor personale,  pentru a-i chema la serviciu în situații deosebite și pentru a le trimite, mai nou, SMS-uri.

    Potrivit reglementărilor europene, dacă angajatorul apelează angajatul în timpul său liber, se consideră că angajatul este la dispoziția angajatorului, iar acesta trebuie să-l plătească.