SUBMARÍN, -Ă, submarini, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește sau se produce sub suprafața mării sau oceanului, ori pe fundul lor; referitor la regiunea de sub suprafața mării sau oceanului. 2. S. n. Navă de luptă sau de cercetare care poate naviga atât la suprafață cât și sub suprafața unei ape; submersibil (2). – Sub1- + marin (după fr. sous-marin).

    După definiție, pare a fi o sculă care există, dar care nu e la vedere. Se ocupă cu lupta sau cu cercetarea, din adâncuri. Partea cu cercetarea o vedem la Jacques-Yves Cousteau, aia cu lupta la U-boat, mergând pe generic.

    Mergând pe ideologia comunistă extinsă, avem azi, ca și în trecut, redefinirea ideilor  gen cine nu e cu noi e împotriva noastră, ori a modificărilor „în acord cu UE” ale Codului penal. Se poate extrapola și la mișcarea sindicală, aia controlată pe vremea partidului unic, sau aia de bunăvoie aservită, de astăzi, identificată de „răuvoitori” ca fiind sindicatele galbene.

    Adică un fel de submersibile de aceeași culoare cu isprăvile oamenilor de la țară, din fundul grădinii. Niște impostori care se fac că fac, după care se și bat cu cărămida-n piept ca să ne arate cât de bine e cu imersia-n rahat.