Happy Tree Friends – portret de familie, varianta Giurgiu


a happy family

    Una dintre isprăvile lui Muscalu, de pe vremea când era director la Penitenciarul Giurgiu este și faptul că, printre altele, este un mare „susținător” al familiei. Nu oricare familie, doar a celor în care este implicat prin mezalianță.

    Printr-un concurs de împrejurări, devine naș unei familii, lângă care apare zâmbind (nu cu toți dinții) în fotografie. Tot printr-un concurs de împrejurări, finul este arestat și ajunge la penitenciarul condus de Muscalu, ca deținut, la E1.

    Tot Muscalu, în calitate de naș și președinte de comisie, are prilejul de a promova, la unul din concursurile pentru ocuparea unui post la penitenciar, tocmai pe fină (cea care ține un copil între picioare și-și arată fasolea la cameră).

    Unul din semnele de întrebare ar fi acela că nu se știe cum au efectuat verificările cei de la RU și dacă este ok ca secretara-fină să aibă un certificat de aces la documente cu un anumit nivel de secretizare, având în vedere calitatea de pârnăiaș a soțului dumneaei.

    Pârnăiași și milițieni, alcătuind o mare familie fericită, nu? S-ar putea redefini conceptul de familie lărgită, nu?