Dacă nu ar fi vorba despre o instituție publică – cică din sistemul de ordine publică – în speță penitenciarul VIP Poarta-Albă, am crede că persoanele cu funcții de conducere publice, plătiți din bani publici, ar putea foarte bine să fie personajele unui roman epic despre prostia și degenerescența umană, un veritabil material de studiu pentru Cesare Lombroso, ori pentru cei pasionați d-ale patologicului.

    Maestrul Lombroso o fi dat el chix cu teoriile lui în criminologie, dar, dacă se năștea un pic mai târziu, și ar fi dat piept cu fenotipul  de prin zonă, ar fi rămas șocat de atâta convergență. Vorba românului: „Cum e mai rău! Și urât, și prost”.

    Dând deoparte lacunele din domeniul stăpânirii limbii române, ale vreunei încercări, fie și sfioase, de respectare a legalității, sau a vreunei ipotetice ierarhii a valorilor, nu ne rămâne decât să constatăm că, în domeniul managementului sederepist al penitenciarului de lângă Canal, nu poate fi vorba decât de prostie ridicată la rang de virtute.

    Dar, cum nu ne stă în caracter să rămânem în expectativă, vom face o scurtă trecere în revistă a actelor de mobbing de la Poarta-Albă.

    De bună seamă că vă mai amintiți perioada protestelor de anul trecut, pentru drepturi salariale. S-au făcut atunci cereri prin care s-a refuzat efectuarea peste 180 de ore anual.

    Dintre toți angajații de la pușcăria VIP, conducerea pazistă (ea fiind eroul principal), găsește „soluția” doar pentru doi din ei ca să le fie modificat programul de lucru: din programul la tură le face program de … 8 ore, de luni pînă vineri, mai precis. Adică, la 15:30 cei doi erau schimbați din perimetru și plecau acasă.

   Ca să nu mai facă ore suplimentare, adicătelea.

   Li s-a condiționat revenirea la programul de tură, de renunțarea la refuzul de a lucra ore suplimentare. Pe urmă, tot celor doi li s-au prezentat fișe ale postului, mai restrânse față de cele din 2015 (care aveau 20 de pagini, a se vedea și cap. X, pct. 9 și cine a întocmit-o, în speță, cam ce capete-de-muscă avansează ANP la excepțional), însă cu program de „12/24   12/48 și … program flexibil de 8 ore” – pentru paza perimetrului. Cine ar fi semnat așa ceva?

    O să ziceți că se încheie abuzul la 31.12.2016. Cine să-l încheie? Văru`, sau cumătru? Aceasta-i întrebarea. Au fost justificări cretine, de genul „acesta e programul unității” (însă doar pentru doi angajați de pe perimetru, din cele patru schimburi, de la centru și de la secția exterioară),

    ….„au ieșit mulți la pensie și dacă îi mutăm la tură, se periclitează siguranța locului de deținere” (au putut fi însă mutați alți agenți, după 20 de ani, din escortare în perimetru + 50% și pensionați ulterior).

    Despre agentul din imagine se vorbește și în nota trimisă de FSANP către Directorul general al ANP, spre reglementarea situației, intrarea în legalitate și stoparea prejudiciului salarial. Tot directorului general i-a fost expusă situația și cu ocazia audienței din 04.07.2017, în care i s-au detaliat din isprăvile vărului & cumătrului.

    Zilele trecute, conducerea pazistă îl cheamă pe agent și-i spune că „unitatea are nevoie de el la 8 ore”, dar că îl va repartiza la tură, numai cu condiția semnării fișei postului, cea nouă, aia cu programul elastec, de 8 ore, pe perimetru.

    Asta în timp ce, pentru celălat agent, aflat în situație similară, nu a fost nevoie de nimic pentru a reveni la programul de tură. Dacă vă dă și el în judecată, ce-o să faceți, stimabililor, îl mutați iar la 8 ore, L-V?

    Pe urmă au urmat evaluările profesionale, incorecte însă, doar pentru cei doi angajați, ceilalți din schimburi nesemnalând astfel de probleme. Alte secvențe din telecircoteca de la Poarta -Albă.

    Revenim cu amănunte dintr-o poveste desprinsă din serialul: „Cu sau fără ORNISS”. O pastișă de pe Cu mâinile curate, dar la pușcăria VIP nu prea e cazul: șefi de schimb care fac serviciul în postul de pază și au ca șefi de schimb supraveghetori.