… sau, mai pe românește, Prietenii mei, elefanții, ca să ne menținem în registrul zoomorfic, după ce cabalina buclucașă de la penitenciarul (ați ghicit) Poarta Albă, l-a adus din nou, la luminile rampei.

     Se-ntâmplă că animalele, alea domestice, au adus o contribuție însemnată la progresul omenirii. Atribuindu-le epitete oamenilor, gen porc, sau măgar, practic, jignim  bietele dobitoace.

    Savuroasă este și memorabila scenetă Fabula, din perioada comunistă, avându-i ca protagoniști pe Toma Caragiu și Mircea Diaconu. Apare acolo elefantul vs. Mateiaș, care se jură că nu trage. Are un pic de respect pentru pădurea tutelară, pretinde el.

    Și-ncepe cam așa:

    „Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa,

    Muncesc cu aprindere, la o intreprindere …”

     Elefantul se miră, Mateiaș nu găsește alte rime.

     Toată lumea pricepe despre ce e vorba acolo, adică un director-patron e luat oarecum pe sus de un amploaiat.

    Să sperăm că domnul manager de la penitenciarul vedetă (care candidează puternic, acum, în preajma Zile de 29 iunie – la titlul de Petre Daia al sistemului penitenciar) va renunța la jocul de-a fabula, mai ales în ceea ce privește respectarea dispozițiilor referitoare la Consiliile de conducere.