Ce se poate întâmpla dacă un director de penitenciar, confundă instituția publică cu un fel de raion sau colhoz? La nimic altceva decât la a deveni o vedetă, gen „Ai parcat ca un bou”:
Animați de de dorința de a-l scărpina între coarne (a-i atrage atenția că greșește – n. n. ), ne-am adresat în scris domnului ex-tanchist, actual director la pușcăria VIP – Poarta Albă, să își revizuaiască atitudinea discreționară mai înspre respectarea legalității. Ne-am adresat în română, în speranța că nu va fi nevoie de translator.
La 20.04.2017 am sesizat și ANP despre incapacitatea domnului „manager” de la Poarta Albă de a gestiona problemele angajaților (recentele cazuri de decese suspecte în randul cadrelor și mobbing-ul asupra membrilor de sindicat SINPEN 2016 Constanța).
La 24.04.2017 atât ANP, cât și conducerea de la Poarta Albă au fot sesizate în legătură cu abuzurile din ograda respectivă:
Răpunsul primit de la ANP este tipic negării oricărei responsabilități, demn de un scenariu din filmele cu proști. Poarta Albă, încă rumegă un eventual răspuns….
Ce așteptați domnilor, ca evenimente tragice să se producă în curtea pușcăriei? De ce derulați așa-zise „campanii”, cu personal neautorizat și cu „materiale” furnizate din ANP? Chiar vă pasă de angajați? Când v-ați făcut ultimul control la mansardă, domnilor manageri?
UPDATE 1:
SERVICIUL DE PSIHOLOGIA PERSONALULUI, acolo unde 9 ani funcția de șef a fost ocupată numai prin împuternicire, chiar are atribuții pe linie de a efectua diagnoze organizaționale sau cercetări științifice. dar, conform răspunsului dat de ANP și semnat de Marius Vulpe (tot manager și ăsta), în ultimii 5 ani era prea ocupat s-o mai facă.
Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța 
Iar ……. 🙂
De ce nu va apucati sa faceti ceva util, de exemplu sa dati cu sapa sau cu matura prin curtile caselor voastre?
Raileanu ar putea sa repare pistoale de plastic, asta ca a fost armurier… 🙂
……..!
ApreciazăApreciază
măi re-doagă, ești praf, băi pretene.
n-ai putea să-i repari tu țeava de la pistolul (cu … apă) a lui Răileanu?
sapa i-ar sta cel mai bine în brațe unui țăran ca tine.
du-te și sapă la văr-tu dincă dacă ești așa de tare-n muncă.
nu uita să-ți sapi și ție.
știi tu, de-alea la care vă pricepeți voi să le faceți, de cădeți singuri în ele p-ormă.
mai ai frați acasă? nu era valabil decretul lui ceașcă când ai venit pe lume?
ești un simplu milițică frustrat. cei 20 de ani de foișor te-au marcat pe viață, se pare.
ori ești în vreo depresie? mai du-te la(baie) din când în când, poate te mai des-cordezi și tu.
nu mai fi așa de încordat pe viață, încearcă cel puțin să nu mai fi ridicol.
sau penibil, cum vrei tu.
ApreciazăApreciază
Mai tatica,
Incur-cate e caile Domnului. Ca uite ce specimene mai lasa el pe suprafata pamintului.
Unul ca tine, mai tatica. Un accident genetic, un retard cu ifose.
Mai „polizia penitenciaria” ai de gind sa-ti mai faci curat in tomberonul in care stai?
Sau chemi deratizarea, Sanepidul si pompierii, ca o singura echipa nu cred ca face fata.
Mai spala-te si tu din cind in cand, pentru ca apa nu e buna numai la spritz.
Fereasca Dumnezeu de crestina care isi va lega destinele cu tine! Sau bag seama ca o sa fie la fel ca tine si o sa alcatuiti familia JEG.
ApreciazăApreciază
OMUL a fost imputernicit intotdeauna, iar de curajos ce este a evitat sa candideze pentru functia de director la GIURGIU! si sa nu uit: a fost lider de sindicat SNLP, voi difuza niste poze cu el!
„Florentin Muscalu s-a născut la data de 1 august 1969, în Giurgiu. Este absolvent a trei instituţii de învăţământ superior: Şcoala Militară de Ofiţeri; Universitatea Politehnică Bucureşti (specializarea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice) şi Universitatea Hyperion Bucureşti (Facultatea de Drept), la care se adaugă şi masterul în Dreptul penal al afacerilor. Totodată, de-a lungul timpului, Florentin Muscalu şi-a completat palmaresul pregătirii profesionale absolvind numeroase cursuri de perfecţionare (de management, de it, de formator, şi multe altele).
A lucrat timp de 10 ani în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, unde a deţinut diverse funcţii, în special de comandă. Apoi, a susţinut concursul de încadrare în sistemul penitenciar, pe care l-a promovat cu succes, parcurgând ulterior toate treptele profesionale specifice acestui domeniu – de la cea mai mică funcţie până la cea mai însemnată – cea de director. Astfel, din anul 2005 a asigurat atribuţiile funcţiei de director adjunct al Penitenciarului Giurgiu; în perioada 2005-2007 a fost desemnat să asigure funcţia de director al aceluiaşi Penitenciar; în anul 2012 a ocupat aceeaşi funcţie, în timp de în perioada iulie 2014 – februarie 2015 a ocupat funcţia de director al Penitenciarului Tichileşti (judeţul Brăila), iar în perioada martie – noiembrie 2015 pe cea de director al Penitenciarului Galaţi; din noiembrie 2015 a revenit pe fotoliul directoral al Penitenciarului Giurgiu.
Întrebat de jurnaliştii publicaţiei noastre cum a perceput de-a lungul vremii aceste funcţii onorante, dar, în acelaşi timp, generatoarea de o serie de responsabilităţi, Florentin Muscalu ne-a mărturisit: Le-am perceput ca pe o provocare, ce s-au materializat treptat prin eficientizarea managementului, având în vedere faptul că unităţile la care am asigurat aceste funcţii custodiază mai multe categorii de persoane private de libertate: regimul de maximă siguranţă (Penitenciarul Giurgiu şi Galaţi), regim deschis/semideschis (Penitenciarul Poarta Albă – unde am ocupat funcţia de director adjunct în perioada februarie 2011-februarie 2012), minori şi tineri (Penitenciarul Tichileşti) şi deţinuţi bolnavi (internaţi în Spitalul Penitenciarului Jilava – unde am lucrat o scurtă perioadă de timp, tot în calitate de director adjunct). Consider că Penitenciarul Giurgiu este cel mai complex şi mai dificil penitenciar din ţară, deoarece custodiază un număr foarte mare de deţinuţi (1300-1500), clasificaţi în regimurile cele mai severe de executare, cu cei mai mulţi condamnaţi pe viaţă, din ţară, cu cei mai mulţi cetăţeni străini, dar şi cu cei mai mulţi aparţinători ai diferitelor clanuri şi grupări interlope, de cele mai multe ori aflate în conflict.
Întrebat totodată care ar fi calităţile esenţiale pe care ar trebui să le deţină o persoană într-o astfel de funcţie, Florentin Muscalu ne-a replicat: Comunicarea, înţelegerea şi colaborarea sunt elemente fără de care în nicio instituţie lucrurile nu ar putea decurge armonios. Personal, deviza mea în relaţia cu subordonaţii este să fiu şeful pe care eu mi-aş fi dorit să îl am. De aceea, încerc să am o relaţie cât mai apropiată cu ai mei colegii, lăsând la o parte gradele şi funcţiile, astfel încât împreună, în echipă, să depăşim inerentele probleme şi să găsim soluţiile cele mai bune. Pe această cale, Florentin Muscalu a dorit să le mulţumească tuturor colegilor domniei sale pentru eforturile depuse zi de zi, eforturi raportate, aşa cum am precizat în rândurile de mai sus, la complexitatea Penitenciarului Giurgiu.
Fire ambiţioasă, disciplinată, curajoasă, dar, în acelaşi timp modestă şi sensibilă, Florentin Muscalu ne-a mărturisit că este pasionat de drumeţiile montane, că este un mare iubitor de animale, iar pentru eliminarea inevitabilelor energii negative acumulate, îşi petrece o parte din timpul liber îngrijind pomii din minilivada sa personală.”
Pentru întreaga sa activitate profesională încununată de succes şi pentru faptul că binemeritata funcţie de director ce i-a fost atribuită nu l-a determinat nicidecum să devină un şef autoritar, ci dimpotrivă, l-a apropiat de colegii săi, alături de care a reuşit să clădească un spirit de echipă demn de invidiat, jurnaliştii publicaţiei noastre îi conferă lui Florentin Muscalu titlul de “Omul săptămânii”, alături de cele mai sincere urări de sănătate şi multe împliniri alături de cei dragi!
ApreciazăApreciază
Cred ca se cuvin a fi facute cateva precizari.
In primul rand, cele trei „facultatzuri” nu au nimic in comun cu munca de penitenciar. Armata, ingineria si o facultate obscura facuta la FF sunt bune in orice domeniu, numai la penitenciare nu.
In al doilea rand, niste randuri „de bine” intr-o publicatie obscura nu arata decat modul de ascensiune suspecta a unui obedient, si atat. Insiruirea unei spoieli de asa-zisa pregatire, si faptul ca a fost abonat la imputerniciri, culminand cu un „concurs”, nu au nicio relevanta in situatia actuala in care parvenitismul este cuvantul de ordine intr-o societate corupta si pervertita.
Insiruirea de „titluri” pe care le afiseaza orice parvenit nu e decat o incercare de legitimare a „greutatii” functiei pe care o detine. Un fel de plagiat, adica prezentarea unor asa-zise „merite” care l-ar indreptati pe „titular” sa fie pe val. Cocalarizarea instituțiilor de stat, la cel mai inalt nivel, nu putea ramane fara efect la nivelul unei simple puscarii, fie ea si Poarta Alba. O tanti ministru chiar a reusit sa ne faca de ras cu engleza și franceza ei, cu care cica ne reprezinta in conferinte.
Personajul nu a „lasat deoparte gradele si functiile”. Niciodata, ba chiar dupa astea a umblat, au fost pentru el un scop in sine. Abject, dar nu a aratat intelegere decat poste in mica parte confratilor lui de la SNLP.
Nu stiu ce functie „de conducere” o fi avut la armata, dar niciodata nu ar fi putut ocupa o functie de comandant acolo. Dar la penitenciare orice e posibil daca esti obedient, nu-i asa?
Asteptam pozele!
ApreciazăApreciază