„Regizorul Lucian Pintilie tratează, în După-amiaza unui torționar, un subiect sensibil din istoria recentă a României și destul de puțin abordat în filmografia românească: psihologia celor care au condus închisorile comuniste și care au săvârșit abuzuri asupra deținuților politici. Aceste persoane au fost etichetate, în presa românească de după 1989, cu apelativul de torționari, iar instanțele din România au pronunțat recent condamnări împotriva unora dintre ei, pentru săvârșirea de infracțiuni contra umanității sau pentru infracțiuni privind tratamente neomenoase.”

    Ce-i drept, fiecare secol își are criminalii lui. La noi, comunismul a produs, pe lângă omul de tip nou, industrializare și agricultură la scară mare și … torționari.

    Uneltele sistemului, vișineștii și ficiorii au reușit să reducă la tăcere, pe cei care au ieșit din rând în perioada comunismului. Se pare că victimele au fost de ordinul sutelor, iar urmașii acestora și-au căutat dreptatea în justiție.

    Alexandru Vișinescu și Ion Ficior, au făcut în perioada comunismului sute de victime; încadrarea: infracțiuni contra umanității. Tot împreună cumulează 40 de ani de pușcărie.

    Păi de ce tocmai acum? Faptele sunt imprescriptibile, procesul este anevoios, a necesitat cercetări, expertize.

    Cu ce au greșit ei, ce rost îți mai are pedeapsa la vârsta lor? Greșelile lor sunt identice cu cele din decembrie `89, cu cele de la mineriade. Au executat doar ordine, așa erau vremurile. Păi da, așa erau. Vremurile se mai schimbă, iar criminalii nesusținuți politic, octo-nonagenari, ajung la pușcărie.

    „Prin aceeaşi decizie a ICCJ, Ioan Ficior este obligat să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 310.000 de euro daune morale pentru opt părţi civile din dosar. Acestea urmează să primească sume între 20.000 şi 70.000 de euro, echivalent în lei la cursul oficial de schimb al BNR din ziua plăţii.

    De la Ioan Ficior vor fi prelevate probe biologice, pentru ca profilul genetic să fie introdus în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.”

Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/instanta-suprema-asteptata-sa-pronunte-decizia-definitiva-in-dosarul-tortionarului-ioan-ficior_348248.html#ixzz4cqfMiRvU

    Se va delimita public ANP de astfel de personaje?

    Sporul de studii superioare, acordat discriminatoriu, a fost soluționat recent la Tribunalul Constanța – Hotarâre 494/2017 09.03.2017.

    Cu sumele bănești, pe care conducerea penitenciarului s-a scremut din greu să le recupereze, însă nu de la cei vinovați, s-a rezolvat tot în justiție – Hotarâre 609/2017 24.03.2017.

    Deși nu sunt definitive, cele două soluții, probabil nu unice la nivel de administrație penitenciară, arată rigor motis-ul managerial.

    Cu toate că printr-o adresă de răspuns, conducerea de la Poarta Albă ne dă asigurări că nu există salariați care să nu fi beneficiat de prevederile HG 1/2017, lucrurile nu stau chiar așa.

    Chiar și-așa, invităm la puțină reflexiune pe factorii de decizie, de oriunde ar fi ei.

   

     Wikipedia ne dezvăluie câteva din tainele prostiei eterne, în viziunea lui Carlo Maria Cipolla – The Basic Laws of Human Stupidity.

     Redăm mai jos quintesența prostiei umane, văzută de un blogger.

    „Prima lege a prostiei – Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară.
    Sună ca o banalitate și un snobism șters, dar viața ne dovedește contrariul. Oricât de mult nu ați aprecia pe cineva, vă veți ciocni de următoarea situație: omul care arăta deștept și rational se adeverește a fi un idot nemaiîntâlnit. Proștii apar întotdeauna în cele mai nepotrivite locuri și la cel mai nepotrivit moment, ca să dea toate planurile peste cap.

    A doua lege a prostiei – Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale.
     Ani de observări și experimente m-au adus la concluzia că oamenii nu sunt deopotrivă: unii sunt proști, alții nu, și acestă calitate este de la natură și nu depinde de factorii culturali. Omul este prost așa cum este roșcat sau are grupa I de sânge. Așa s-a născut – după voința Celui de Sus, dacă vreți.
     Educația nu are nimic în comun cu probabilitatea de a avea un anumit număr de proști în societate.         

    Acest lucru a fost dovedit de nenumărate experimente în universități, pe cinci categorii: studenți, lucrători de birou, personal de serviciu, personal din administrație și profesori.       Când am analizat grupul personalului slab calificat, numărul proștilor s-a dovedit a fi mai mare, ceea ce mă și așteptam (Prima lege) și dădeam vina pe condiția socială, sărăcie, izolare, educație insuficientă. Dar, mergând mai departe pe scara socială, același raport l-am văzut printre lucrătorii cu muncă de birou și studenți.
     Și mai impresionant a fost să se constate aceleași cifre și printre profesori – nu contează că am luat profesori din provincie sau din universități: același procentaj dintre profesori s-au dovedit a fi proști. Am fost atât de uimit de rezultate, încât am hotărât să fac experimentul și pe elita intelectuală, a laureaților premiilor Nobel. Rezultatul a confirmat super-puterea naturii: același număr de laureați au fost proști.
     Ideea pe care o lansează legea a doua este greu de acceptat, dar numeroasele experimente confirmă că avem dreptate. Feministele susțin legea a doua, pentru că aceasta spune că proaste printre femei sunt tot atâtea cât și printre bărbați. Locuitorii țărilor din lumea a treia se consolează cu faptul că țările dezvoltate nu sunt chiar atât de dezvoltate.      Concluziile legii a doua sperie: vă veți integra în înalta societate britanică sau vă veți muta în Polinezia, împrietenindu-vă cu vânătorii de capete locali; vă veți închide în mănăstire sau vă veți petrece restul vieții în cazinouri, în prezenta unor femei decăzute – oriunde veți fi nevoit să vă ciocniți de același număr de idioți, care (Prima lege) vă va depăși așteptările.

     Legea a treia a prostiei – Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii actantului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el.
Legea a treia presupune că toți oamenii se împart în 4 grupuri: naivi (N), deștepți (D), infractori (I) și proști (P).
Dacă Vasile acționează în așa fel încât suportă pierderi, dar îi aduce beneficii lui Petru, atunci el face parte din categoria naivilor (Zona N). Dacă Vasile face ceva care îi aduce beneficii și lui, și lui Petru este deștept, pentru că a acționat deștept (Zona D). Dacă acțiunile lui Vasile îi aduc beneficii numai lui insusi, iar Petru are de suferit de pe urma lor, atunci Vasile este infractor. Și, în final, dacă Vasile se află în Zona P, sunt pierderi de ambele părți.
     Nu e greu de imaginat amploarea daunelor pe care le pot provoca proștii, nimerind la conducere și având autoritate politică și socială.
     Dar, trebuie specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
     Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cat mai mult câștig, cu toate că nu este suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare.
     Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti.
     Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: “Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.”

     A patra lege a prostiei – Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor.
     Să fii deștept și să uiți că ai de-a face cu un prost, în orice moment al zilei, în orice loc și în orice circumstanțe înseamnă să comiți o eroare care te va costa foarte scump.
     Naivii din zona N nu pot recunoaște de obicei pericolul proștilor din zona P, ceea ce nu e de mirare. E de mirare faptul că proștii sunt subestimați și de deștepți, și de infractori. În prezența unui prost, ei se relaxează și se bucură de superioritatea lor intelectuală, în loc să se concentreze și să ducă pierderile la minimum atunci când prostul va trăzni ceva.
     Un stereotip răspândit – că prostul își dăunează doar lui însuși. Nu. Nu trebuie să confunzi proștii cu naivii neajutorați. Niciodată nu faceți alianță cu proștii, imaginându-vă că-i puteți folosi pentru propriiile beneficii – dacă veți face așa, pesemne că nu înțelegeți natura prostiei. În acest fel, le oferiți proștilor un câmp pe care pot să facă tot ce vor și să aducă daune mari.

    A cincea legea a prostiei – Prostul este cel mai periculos tip de personalitate.
     Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect – o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i este nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat la țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii mereu încalcă legile.
     Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie.

    Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții.
     Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.”

    Se naște o întrebare simplă: Recunoașteți, în realitatea de zi cu zi din Penitenciarul Poarta Albă, personaje care se înscriu perfect în tipologia lui Carlo Maria Cipolla ?

    Potrivit replica online.ro, aseară a avut loc un tragic eveniment, în Constanța. Colegul nostru a trecut în neființă, mult prea devreme, nefiresc și, poate, neîmpăcat cu sine, ori cu noi, ceilalți care poate i-am făcut neplăceri sau necazuri.

    Un om minunat, un profesionist, o pierdere pentru toți și toate.

    Sincere condoleanțe familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace !.