De pe penitenciare.info preluăm acest articol:

„Evaluarea profesionala a angajatilor din penitenciare susceptibila de a fi analizata cu partinire si subiectivism

    Activitatea de evaluare a performantelor activitatii profesionale individuale a angajatilor din penitenciare este desfasurata in scopul aprecierii:

1. conduitei profesionale manifestate,
2. competentei profesionale,
3. rezultatelor activitatii desfasurate,
4. preocuparii pentru perfectionarea pregatirii,
5. potentialului de dezvoltare a carierei

    EVALUATORUL are obligatia de a analiza cu impartialitate si obiectivitate indeplinirea obiectivelor si conduita interpersonala a EVALUATULUI. La evaluarea este obligatoriu sa se aiba in vedere specificul muncii, postul ocupat precum si aportul concret al evaluatului la indeplinirea atributiilor.

    De retinut! Evaluarea anuala a performantelor profesionale se realizeaza pentru angajatii, care au desfasurat activitate profesionala minimum 6 luni in functia pentru care sunt evaluati si doar daca au stabilite obiective individuale SMART pentru functia respectiva.

    Acordarea unui calificativ care poate fi contestat trebuie sa fie sustinuta de probe (dovezi, inscrisuri) care sa ateste/confirme ca evaluatul a avut o conduita sau rezultate care sa justifice calificativul acordat, altfel evaluarea ar fi analizata cu partinire, subiectiv si fara fundament. Ba mai mult, evaluatorul are obligatia de a realiza o evaluare intermediara a evaluatului in situatia in care identifica potentiale riscuri de neindeplinire a obiectivelor.

    Lipsa de personal, lipsa dotarilor, birocratia excesiva si volumul mare de activitati conduc indubitabil la supraincarcarea angajatilor cu sarcini, lucrul peste program si stresul la locul de munca. Toti acesti factori influenteaza conduita, competenta si potentialul angajatilor, fapt ce duce la o evaluare viciata si acordarea unui calificativ care afecteaza in mod direct angajatul.

    Angajatii care nu au obtinut minim calificativul “foarte bun” nu pot fi avansati intr-o functie imediat superioara la aceeasi pozitie din statul de organizare si functionare, ceea ce se traduce printr-o pierdere la salariu.

    La evaluarea anuala a performantelor profesionale ar trebui analizate cu obiectivitate si cauzele care au dus la aparitia eventualelor sincope in desfasurarea corecta a atributiilor de serviciu (evaluari intermediare). Nu este moral sa pretinzi angajatului prin asa-zisele „Anexe la fisa postului” sa gestioneze 2, 3 posturi deodata sau sa faca treaba a 2 sau 3 angajati in acelasi timp ca apoi sa-l sanctionezi ca nu se ridica la nivelul asteptarilor tale.”

    Nici la Penitenciarul Constanța Poarta Albă lucrurile nu stau pe roze. Interviuri inexistente, depășiri de termene, cunatificări nerealiste, punctaje subevaluate, subiectivism. Mai degrabă pare a fi ultimul bastion al șicanării angajaților care ies din rând.

    „Înregistrarea vocii umane a fost posibilă datorită invenției fonografului în 1877, de către Thomas Alva Edison (1847-1931). Invenția a fost brevetată la 15 februarie 1878. Cuvintele Mary had a little lamb, rostite de Edison, stocate și redate pe un cilindru acoperit cu o foiță de cositor, au constituit mărturia acestei impresionante realizări tehnice.” – sursa http://bit.ly/2lmAlnc.

    …să revenim, însă, la oile noastre.

    Inventica de penitenciar ne-a adus, pe lângă o birocrație stufoasă și diverse anomalii și/sau disfuncționalități. A apărut celebra profilare/reprofilare a penitenciarelor, concursuri fraudate, secretari virtuali, funcții inventate.

    Au apărut comisiile de martori, fișe ale postului mamut, sau cu programe inventate la minut. A mai apărut și funcția de jurist cu răspundere limitată – jurist SRL.

    A mai apărut și santinela non-stop (fără a fi schimbat cu anii pe durata celor 12h de serviciu), santinela cu program special (flexibil, cică, la 8 ore) în posturi unde serviciul se desfăsoară 12h (adică în posturi permanente, nu temporare).

    A mai apărut invocarea Acordului colectiv chiar acolo unde nu era cazul, din dorința de a masca un abuz și de a-i da o aparență de legalitate. Pentru capele de cretă de la pușcăria Poarta Albă, reproducem mai jos articolul 22, alin. (2) din Acordul colectiv:

    Și aici, un alt articol:

    Au mai apărut așa-zise Întâmpinări la acțiunile aflate pe rol, unde se vede la prima vedere că fenomenul nu este singular. Niște hârtii care spun totul despre neputința și deficitul neuronal al celor care le-au însăilat.

    Atunci când se merge pe pilot automat, pot apărea accidente aviatice. O eroare de pilotaj, sau o defecțiune tehnică pot face diferența între viață și moarte.

    Despăgubirile companiilor aviatice sunt de notorietate, mai ales că momentele dramatice până la impact, prin care trec pasagerii, nu pot fi cuantificate.

   Altceva este când într-o instituție publică managerii sunt setați deliberat pe pilot automat și nu doresc altceva, prin acțunile lor deliberate, decât să facă mobing. Iar când mobbing-ul devine un scop în sine, nu mai poate fi vorba de act managerial, ci despre un abuz.

    Dreptul oricărui angajat care se consideră prejudiciat într-un drept al său este de a apela la justiție, atunci când abuzul nu poate fi tranșat pe cale amiabilă. Mai are oare angajatul dreptul la demnitate la locul de muncă?

    Aici e un exemplu relativ recent de practică judiciară în materie de mobbing. O premieră, s-ar zice, în materia acțiunilor în constatare a hărțuirii phihologice la locul de muncă.

    Mai sunt și vești de genul `nea Ciordache a demisionat. A  fost apreciat ca fiind un pion prost, o unealtă, de către tipul de la Starea nației. O pată maro în istoria României, cică.

    Păi, dacă cei care ne conduc fac tot felul de chestii care scot lumea în stradă, la ce ne putem aștepta de la Comisia de disciplină din Penitenciarul Poarta Albă. La corectitudine? Imparțialitate? Respectarea legalității? Respectarea dreptului la apărare?

    Citind motivarea Curții de Apel Constanța, într-unul din multiplele abuzuri flagrante ale  conducerii de la Poarta Albă (decizia nr. 829/CA), se pot ridica mai multe probleme privind:

• gradul de mitocănie al sesizatorului, care http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/alcatrazul-din-chirpici-100040 avea ceva responsabilități, ca agent, însă ANP a considerat că trebuie trecut în corpul ofițerilor;
• indolența, lipsa de cunoaștere a legislației și, implicit nerespectarea legii de către membrii comisiei de disciplină (nu s-a răspuns la întâmpinare, nu s-a motivat respingerea obiecțiilor, nu s-a respectat dreptul la apărare, recurgând la subterfugii discriminatorii);
• nedepunerea niciunui minim efort pentru aflarea adevărului de către membrii comisiei de disciplină;
• mitocănia, incultura și indolența directorului care a semnat deciziile de sancționare, (aflat acum bine mersi la pensie); specimenul s-a dat de ceasul morții să semneze două decizii de sancționare, în aceeași zi.

    Să spicuim din decizia Curții de Apel:

    „Prin decizia nr.803/2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art.74 alin.2 din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor sunt neconstituţionale.

     Susţine apărătorul recurentei că art.74 alin.2 din Legea 293/2004 produce efecte asupra tuturor dosarelor aflate în cercetare cât şi asupra deciziilor contestate.

    Instanţa de fond a motivat în sensul că deciziile de nelegalitate nu retroactivează. Nu vorbim de o retroactivitate a efectelor ci de faptul că această cauză se afla în curs de judecată în momentul în care s-a pronunţat această decizie de neconstituţionalitate, iar efectele ei evident că se răsfrâng şi asupra prezentei cauze.

    Ceea ce a reţinut instanţa de la Curtea Constituţională este faptul că aceste Comisii de disciplină trebuiau să fie organizate printr-o lege organică şi nu printr-un ordin al Ministerului Justiţiei.

    Solicită a se avea în vedere toate considerentele invocate în motivele de recurs, respectiv şi faptul că acest exerciţiu de alarme reprezintă o muncă la negru, o muncă neremunerată, abuzivă care nu poate fi impusă nici unui angajat în acest cadru.”

    Interesant, nu-i așa? Mai departe:

„ … în mod greşit, instanţa de fond a apreciat, faptul că Decizia de neconstituţionalitate produce efecte juridice doar pentru viitor, în speţă nefiind vorba de consecinţele juridice ale deciziei ci de funcţionarea ilegală, perpetută, încă de la emiterea HG nr. 1210/2003 modificată prin HG nr. 1344/2007, a Comisiilor de disciplină. Astfel ilegala funcţionare există încă de la apariţia actelor legislative care o legiferează.”

    Mda. Care va să zică, temeiul juridic al OMJ 2856/C/2004 era HG nr. 1210/2003, HG abrogată de HG 1344/2007. Numai dacă luăm asta în calcul, vom vedea că după 2008, comisiile de disciplină au funcționat ilegal, nemaiavând temei legal, fără a mai pune la socoteală că mai aveau și membri incompetenți/obedienți. Pioni, sau simple unelte, am putea spune, plătite cu un spor lunar de 5%, aplicat la salariul de bază, pentru „activitatea” depusă la comisia de disciplină. Tot ilegal, cam de prin 2008.

UPDATE 1: http://coruptialajilava.simplesite.com/432926155/4460076/posting/detinut-privilegiat-mihai-tiberiu-vicol

UPDATE 2: http://coruptialajilava.simplesite.com/432926155/4457930/posting/detinut-privilegiat-cornel-simoaica