Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța

Cazuri prezente, necazuri mai vechi

Punctual, în afară de întârzieri frecvente la deconturi pe care le-am semnalat în mai multe rânduri, ne confruntăm cu eterna nerespectare a prevederilor art. 4 din Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, de către conducerea PNT.

Atunci când, din trei neuroni, doi lucrează în schimburi, iar al treilea vegetează, respectarea termenelor privind formularea răspunsurilor la cereri, sesizări sau reclamații, devin facultative. Ne pomenim cu răspunsuri fără noimă, date cu depășirea termenului.

Schimbare din funcție, nu și de concepție

Un angajat face o cerere de schimbare din funcție, cu nr. 89040 / 14.12.2021. La 28 ianuarie 2022 solicită un răspuns la cererea sa de schimbare în funcție. Din răspunsul dat află că, în consiliul de conducere care a avut loc cu mai bine de o lună în urmă, nu i s-a aprobat schimbarea din funcție, pe motiv că solicitarea nu vine în interesul nevoilor instituției.

Remarcăm consecvența în a da răspunsuri doar de dragul de a da un răspuns însă fără a transmite nimic în fapt și fără a respecta termenele impuse de legislație; se respectă în speță, doar termenele impuse de indolența instituționalizată de la PNT.

Interesul . . . nevoilor și dezinteres în comunicare

Geneza 1:1 Pământul era pustiu și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor. Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. Dar oarecum puțină, că la PNT nu prea a ajuns, fiind recunoscut (cel puțin din răspunsul primit) ca un PNT plin de nevoi.

Ne întrebăm cu groază cum ar fi trebuit să fie solicitantul, pentru ca solicitarea sa să se plieze perfect pe nevoile unității. Să fi fost rudă cu cineva? Să fi avut o anumită funcție acel cineva? Că doar nu rezultă din răspuns ce criterii nu a îndeplinit solicitantul pentru a accede la acea funcție.

Nu reiese nici câte posturi fuseseră scoase la acea procedură, câte solicitări au fost și câte au fost acceptate și pe ce criterii. Lipsă de transparență decizională? Incertitudine, amatorism, minciună? Nevoile . . . unității reprezintă temeiul juridic pe care se sprijină răspunsul la o petiție?

Actualizare vs recalculare

Un fost angajat solicită actualizarea fișei de calcul a pensiei. Primește la distanță de peste 75 de zile, un răspuns în același ton cu precedentul. Precum că, i s-ar fi recalculat, deși nu avem de-a face cu vreo modificare legislativă, care să promoveze o altă formulă de calcul, a fișei de calcul.

Fostul angajat ceruse, prin cererea nr. 80071 /  26.10.2021 în esență actualizarea fișei de calcul cu valorile lipsă pe perioada concediului de odihnă, sume restituite parțial conform unei hotărâri definitive a Curții de Apel Constanța privind indemnizația de concediu, dar care nu se regăseau la momentul deschiderii dreptului la pensie.

Trecând peste diferența semantică și de logică, insistăm asupra faptului că Ordonanța nr. 27 din 30 ianuarie 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor prevede prelungirea cu încă 30 de zile a termenului de răspuns, în condițiile art. 9 ale aceluiași act normativ, doar în domeniul energiei și gazelor naturale.

Chiar dacă directorul de la PNT ar fi fost, ipotetic, director la Congaz, de exemplu, tot ar fi trebuit să dea un răspuns, mai devreme de 28.01.2022, și tot trebuia să notifice fostul angajat despre necesitatea prelungirii termenului.

P. S. :

Sau are deja 1/2 de normă la Congaz, judecând după izul sulfuros al răspunsurilor primite?

Dintre toate fotografiile pe care le conține Arhiva Națională din SUA, cea mai cerută este aceea cu Elvis Presley și Richard Nixon. Povestea din spatele acestei imagini e aceea a surprinzătoarei întâlniri dintre Regele rock’n roll și președintele american, într-un moment când ambii erau în culmea faimei și puterii politice.

De la ce-a plecat întâlnirea ? În decembrie 1970, Elvis a decis că America are nevoie de el. Și s-a întâlnit cu Nixon, din dorința de fi de folos Americii din postura de posesor al unei insigne de Agent Federal.

Restul e istorie, întâlnirea a avut farmecul ei, dincolo de metehnele lui Elvis (posesia și uzul de arme, scheme de karate, etc.) și de chițibușurile lui Nixon.

În ianuarie 2022, polițiștii și polițiștii de penitenciare, posesori de legitimație, s-au gândit că România are nevoie de ei, salarizați corespunzător. 15 lideri de federație, iară nu 15 sosii ale lui Elvis, deghizate în lideri de sindicat, se-ntâlniră cu Cîțu.

Întâlnirea de ieri însă, dintre Cîțul și liderii organizațiilor sindicale din poliție și penitenciare, nu a avut niciun farmec, dimpotrivă.

Nu-i acuzăm de somn adânc, în ceea ce privește valoarea se referință sectorială a salariului de funcție (VRS) pentru polițiști / polițiștii de penitenciare. Chestiunea a fost tranșată de domnul proaspăt recompensat cu mărirea salariului de către ministrul justiției.

Domnul Dorneanu a dat decizia CCR nr 217 / 2021. Și gata, s-a rezolvat cu problema VRS. În detrimentul polițiștilor, din păcate. Se pare că la fel s-a și rezolvat și întâlnirea de ieri, unde prin UȘA DESCHISĂ a dialogului  s-a arătat un deget indicator 👉 către ministrul finanțelor. Mangla cum laudae.

Cică la ministrul finanțelor e cheia. Noi zicem că ar trebui căutată în altă parte. Atâta timp cât sistemul este subfinanțat, iar personalul este prost plătit și echipat, fonduri găsindu-se doar pentru magistrați, nu vedem motivul pentru care trebuie să mai ieșim la muncă cu deținuții, în condițiile în care personalul este prejudiciat prin neacordarea concediilor de odihnă, având restanțe din anii anteriori.

Nu vedem nici imperios necesară suplimentarea bugetului prin amenzi, de către polițiști.

Apelăm însă la marii lideri de federație pentru a strânge cele 100 000 de semnături necesare promovării unei inițiative legislative cetățenești, pentru salarizarea corespunzătoare a polițiștilor. Mai apelăm și la foștii mari lideri din poliție, ajunși deputați, să promoveze astfel de inițiative legislative proprii.

Altcumva, gargara ieftină cu vuvuzele și fumigene e de formă, ca să nu zicem degeaba. Redefiniți și reinventați lupta sindicală, domnilor lideri de federație! Altcumva, vă decredibilizați și nu veți obține drepturile membrilor.

Greva de la STB și starea de alertă

Potrivit art. 29 din Legea 55/2020 – Pe durata stării de alertă se interzice declararea, declanșarea sau desfășurarea conflictelor colective de muncă în unitățile sistemului energetic național, în unitățile operative de la sectoarele nucleare, în unitățile cu foc continuu, în unitățile sanitare și de asistență socială, de telecomunicații, ale radioului și televiziunii publice, în transporturile pe căile ferate, în unitățile care asigură transportul în comun și salubrizarea localităților, precum și aprovizionarea populației cu gaze, energie electrică, căldură și apă.

Cel mai probabil acesta a și fost baza legală pentru care greva salariaților de la STB a fost declarată ilegală de Tribunalul București.

Situația de la Societatea de Transport București

Se pare că mai puțin de jumătate dintre salariații STB sunt vatmani și șoferi, sau personal de întreținere (mecanici, etc.), restul fiind personal TESA.

Condițiile de muncă sunt mizere, lipsesc piesele de schimb, li s-au băgat pe gât contractul păgubos cu Otokar și altele.

De aici și până la victimizarea grevei nu a fost însă decât un pas.

Demisiile liderului STB

Vasile Petrariu, liderul sindicaliștilor STB, și-a dat demisia din PSD și din Consiliul General, pentru a nu mai exista discuția privind politizarea grevei lucrătorilor de la Societatea de Transport București.

Ar trebui să luăm de bună că boii politici au trecut cumva în spatele căruței sindicale.

Decredibilizarea mișcării sindicale

Foști sau chiar actuali lideri de sindicat cu nume mai mult sau mai puțin sonore au devenit ulterior politicieni. A dus și asta la decredibilizarea mișcării sindicale, pe lângă torpilele media lansate de presa bine plătită de la partidele aflate la guvernare, de peste 30 de ani.

Presa a speculat calitatea de politicieni, membri în consiliile de administrație sau de afaceriști ale unor lideri de sindicat, care, aflați vreme de peste 30 de ani în același pat cu partidele de guvernământ, n-au reușit sau mai bine zis n-au avut niciun interes în a modifica Legea dialogului social în beneficiul celor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte.

Sindicatele obediente au contribuit și ele din plin la scindarea mișcării sindicale, pe lângă acțiunile media și calitatea îndoielnică a unor lideri de sindicat.

Într-unele dintre entități, există chiar 3-4 organizații sindicale, semn clar al declinului mișcării sindicale. Nu știm dacă analogia cu frăția tărâțelor dintr-un troc ar funcționa, sau dacă e forțată comparația.

Cert e însă că unii sindicaliști de pe la noi freamătă la gândul că ANP ar putea reînființa GAZ-urile, deși veniturile obținute cu orice preț nu justifică efortul.

Restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești în perioada stării de alertă

Exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești, în perioada stării de alertă, a suferit o mică contuzie. Respectarea legii a devenit o chestiune opțională, din prisma instituțiilor, sau a diverselor personaje cu o oarecare prezență publică, sau a cetățenilor de rând.

Dacă ești sportiv de performanță, tenismen, sau înalt cleric, poți face abstracție de regulile impuse de pandemie. La fel și instituțiile statului, reacționează selectiv și destul de rapid în cazul sindicaliștilor STB, de exemplu.

Orele suplimentare și mimetismul organizațional

Potrivit art. 24 al. (2) din Acordul colectiv, salariații Penitenciarului Constanța Poarta-Albă pot lucra un număr de 180 de ore suplimentare anual, depășirea acestui număr de ore, dar nu mai mult de 360 de ore anual, făcându-se numai cu acordul organizațiilor sindicale.

Pătrunsă de îngrijorare, conducerea unității cu pricina se face că ne consultă privind depășirea numărului de 180 de ore suplimentare, prin adresa cu nr.  89544, undeva pe la . . . jumătatea lunii decembrie 2021. Mai jos, răspunsul nostru:

Ținem să reamintim că, orice alte practici, gen distribuirea către angajați a unor tipizate prin care aceștia ar urma să-și dea acordul că vor să presteze ore suplimentare, sunt ilegale.

Plutind peste mizerii

Unele blocuri, construite la normă în Epoca de aur, plutesc peste dejecțiile de la subsol, cel puțin se așa arată într-un articol din Adevărul. Mai precis se sprijină la propriu pe rahatul raportărilor cu și despre depășirea planului din acea vreme.

Făcând o paralelă, o parte din deciziile de sancționare emise de către conducerea de la Poarta Albă, se află cam în aceeași situație cu blocurile comuniste de coșmar, plutind peste incompetență și nerespectarea legii.

Nu vrem să fim greșit înțeleși, nu avem nimic cu dreptul angajatorului de a uza de comisia de disciplină pentru a corecta un comportament deficitar al unora dintre angajați. Însă de aici până la abuzuri, nu e decât un pas.

Spunem aceasta citind zeci de pagini depuse ca maculatură de către unitate, într-unul din procesele având ca obiect anularea unei decizii de sancționare.

Actele recente rezultate în urma auditului financiar la Poarta Albă arată nereguli în salarizare și nereguli în ceea ce privește sume nerecuperate, aproape de prescripție, de la beneficiari externi. Nu am văzut însă aceeași râvnă în a sancționa persoanele vinovate, în schimb am văzut o persistență obsesivă în a sancționa salariați incomozi, cu nerespectarea dreptului la apărare.

OMJ 4800/2018

… zice, undeva la art. 64 al. (5), că „Personalul destinat misiunilor de pază pe perimetrul locului de deținere se repartizează pe minimum 4 schimburi, repartizându-se 4 agenți la 3 posturi”. N-avem idee de ce nu au mai fost planificați în serviciu agenți, pentru a fi schimbați din posturile de pază, la secția Valu lui Traian, cam de un an de zile. S-o fi modificat OMJ între timp?

Ce-i de făcut?

N-ar strica mai multă lectură, responsabilitate și bun simț din partea cui își pune semnătura atât pe deciziile de sancționare, cât și pe statul de plată, de unde încasează salariul, majorarea de 50%, compensația pentru chirie.

Altfel, rămânem în continuare simpli privitori, așa cum fac milițienii din clipul de mai jos. Fiecare bou însă, cu Poarta / komisia lui.